Parlamentul European, reunit la Strasbourg, a găzduit o dezbatere pe o rezoluție pentru comemorarea a 30 de ani de la Revoluția din România. Subiectul a reprezentat primul punct pe ordinea de zi a legislativului comunitar, în ultima sesiune plenară din acest an.
În acest context, eurodeputata Carmen Avram a luat cuvântul și a expus, în intervenția sa din plen, experiența sfâșietoare a dictaturii: „Personal, ca om care a trăit o jumătate din viață într-un regim opresiv, cred că nu e nimic mai periculos și mai umilitor pentru o ființă umană, decât dictatura. Și, mai cred că, distanța dintre democrație și dictatură e uneori despărțită doar de o fracțiune de secundă, acea fracțiune de secundă în care alegi să taci, în loc să vorbești.
Victimele Revoluției au fost ucise de gloanțe. Dar, în fapt, destinul lor tragic a fost decis de tăcerea criminală a celor care au lucrat pentru sau s-au complăcut în sistemul opresiv, pentru liniștea și foloasele proprii.
E bine ca adevărul din ’89 să fie știut! În plus însă e obligația noastră să fim atenți și să vorbim răspicat, ferm, la timp, pentru a-i putea salva pe acei oameni pe care, altfel, i-am omagia post-mortem.
Să fim cu toții atenți la primele semne de dictatură, pentru că ea este astăzi mult mai subtilă, ascunzându-se uneori chiar în spatele unei aparențe democratice și putând perverti, prin manipulare, chiar și minți luminate.
O formă de dictatură începe să se construiască încă de atunci când descoperi că nu îți mai poți afirma opțiunea politică fără a fi agresat verbal și izolat, inclusiv de cercul de prieteni sau de familie, sau când țara ta se împarte, ideologic, în două tabere dispuse să se sfâșie între ele, până când nu mai rămâne decât una. Adevărul este deci important, dar trebuie să vedem și semnele, iar în acea fracțiune de secundă, decisivă, să alegem să vorbim!”
