Conținutul se încarcă...

Râsu’-plânsu’ cu PNRR în stil românesc

EUestitu - Râsu'-plânsu' cu PNRR în stil românesc

N-am crezut că se poate râde atât, citind un document oficial, trimis de Guvernul României la Bruxelles. Și nici că o să văd atâtea interese mascate sub un pretins „interes național”. Sau atâta nemernicie, combinată cu amatorism, având ca rezultat ștergerea unor domenii întregi de la finanțare europeană. România este singura țară UE cu agricultură care NU are acest capitol în PNRR. Ori care își asumă o reformă a pensiilor, condamnând la sărăcie o categorie întreagă. Deci, râsu’-plânsu’ cu PNRR, în acest episod #EUestitu

Bun găsit, tuturor! Astăzi, la #EUeștitu, vă aduc un subiect proaspăt: Planul de Redresare și Reziliență al României.
Partea întâi: forma PNRR.

Venit ca un copil leneș, la coada statelor UE și după ce a fost întors din drum de 3 ori, planul trimis la Bruxelles șochează de la primele fraze. Te lovește nu numai scriitura de compunere de școlar mediocru, dar și stilul colocvialo-amicalo-visător, cu accente comuniste.
Unu – documentul e scris la persoana întâi singular- de dl Ghinea, se înțelege – care își asumă astfel, pe persoană fizică, nu numai un plan național care trebuia făcut cu oamenii țării, ci și, implicit, potențialele reușite. Găsim, de exemplu, exprimări ca: „Vă voi invita să ne bucurăm de tehnologie”, „Investiții pe care le voi detalia” sau „Ce am reușit, și sunt foarte mândru de asta”.

În al doilea rând, pentru autor, Comisia Europeană pare să fie nu o instituție, ci așa, un amic pe care îl invită la povești și visare: „Va fi o Românie verde, de culoarea pădurilor”, ni se spune. Sau: „Imaginați-vă o Românie care experimentează tehnologia pe hidrogen”, „Vă voi invita să călătoriți pe o cale ferată modernizată”.

În al treilea rând, se folosesc expresii jenante, inacceptabile într-un astfel de document oficial. Cum ar fi: „fiindcă câteva mii de școli vor arăta, în sfârșit, așa cum trebuie în secolul XXI”, „obiective și rute prea puțin scoase din cutie”, „să nu ne mai fie rușine cu plasticul care e peste tot”, „Statul român nu a vrut să măsoare calitatea aerului, crezând că noi, cetățenii, nu ne vom da seama”, „nu vor mai exista motive de a „fenta” fiscul și fentarea fiscului va fi atât de complicată, încât aceia care o practică, vor renunța la ea.” Rugându-se să se predea, evident.
Textul introductiv se încheie apoteotic, cu un îndemn înălțător, ca un ecou din vremuri apuse acum 31 de ani: „Depinde numai de noi. Putem!”

Să trecem acum la substanță. Cine are răbdare să citească PNRR până la capăt, adică în jur de 1400 de pagini, descoperă că la România viitorului vom ajunge pe bicicletă. Nevoia de bicicletă apare în mai multe locuri, inclusiv la explicațiile despre managementul apei – de exemplu – sau la investițiile în trenuri pe hidrogen. Ciudățel, nu găsiți? Din anexe, reiese că suma alocată infrastructurii pentru biciclete va fi de 30 de milioane de euro, de două ori mai mult decât suma pentru stațiile de încărcare pentru mașini electrice. Apoi, se mai prevăd 3000 de km de piste de bicicletă, în valoare de aproape 111,5 milioane, o sumă de două ori mai mare, decât cea pentru locuințele sociale pentru tineri.

Și n-am terminat: relansarea și reziliența pe bicicletă mai prevăd 6 milioane pentru infrastructura conexă traseelor ciclo-turistice, încă o infrastructură de 50 de milioane de euro și, evident, studiile specifice pentru trasee, de 0,15 milioane. Totalul meu – deși e posibil să-mi fi scăpat vreo bicicletă pe la gestionarea apelor, pe undeva – 197,65 de milioane de euro. Suma e jumătate din investiția pentru infrastructura de distribuție de gaz cu hidrogen, de două ori mai mare decât cea destinată companiei Hidroelectrica, pentru producția de hidrogen, și de 7 ori mai mare decât investiția destinată centralei de la Cernavodă, care ar trebui sa producă și să stocheze hidrogen.

Pilonul social e extrem de slab reprezentat, referindu-se, în mare, la locuințe sociale. Nimic despre consumator, nimic de reformarea profesională pentru revoluția verde, evident nimic pentru bătrâni, în afară de reforma pensiilor, cu scăderile aferente.
Agricultura stă și mai rău. Cuvântul în sine, agricultura, nu e legat de ajutorul pentru fermieri, ci se referă la agricultură ca domeniu conex în probleme de desecare, de gestionarea gunoiului de grajd sau de liceele agricole, care vor împânzi țara. Nu se înțelege exact pentru ce, având în vedere că, după cum stă situația, vom mânca în curând, ieftin și prost, din importuri fără standarde înalte.

Spre deosebire de noi, Bulgaria, Ungaria, Spania, Italia, Portugalia, Polonia au reușit să introducă irigațiile în PNRR, deși nouă, domnii de la guvern ne-au spus că nu se poate. Danemarca injectează peste 1,3 miliarde doar în agricultura verde.
O altă problemă sunt banii pentru consultanță, pe care nu am reușit să-i calculez pentru că sunt împrăștiați peste tot, dar se pare ca ar fi niște sute de milioane de euro. Ceea ce, se zvonește, ar fi dus, la o explozie de firme noi, apărute peste noapte.
Ce ni se promit, și ar fi bine să se și întâmple, sunt 45 de mii de hectare de pădure nouă, în jur de 4 miliarde de euro pentru educație și 434 de kilometri de autostrăzi, cu taxe verzi, până în 2026.

Mă opresc aici, mulțumesc și ne revedem curând, la un alt episod #EUeștitu.

Distribuie:
Cele mai citite:
Summitul de la Bruxelles s-a terminat, România a pierdut.