Sursa: RRI (Clara Iancu)
Uciderea puilor de găină și a puilor de rață provoacă suferințe considerabile și contravine, articolului 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care recunoaște animalele ca ființe sensibile.
Se estimează că 330 de milioane de pui de găină de o zi și milioane de pui de rață de sex feminin de o zi sunt uciși în fiecare an în Uniunea Europeană de către industria puilor de găină și a puilor de rață. Cetățenii europeni și-au exprimat fără echivoc îngrijorarea cu privire la bunăstarea animalelor, 82% dintre aceștia considerând că animalele de fermă ar trebui să fie protejate mai bine. Acesta este motivul pentru care în Parlamentul European s-a discutat despre interzicerea prin legislația Uniunii Europene a uciderii puilor de găină și a puilor de rață. Cu această ocazie, eurodeputatul Carmen Avram a spus:
“Pentru mine este uluitor că, în timp ce omenirea, în general, și europenii, în special, au ajuns la un nivel atât de înalt de dezvoltare și de sofisticare în tot ceea ce privește viața, noi aici abia acum dezbatem problema barbarismului care stă la baza uciderii puilor de o zi din crescătorii. Noi, care vorbim despre drepturi și ființe sentiente și creăm legislații tot mai dure pentru bunăstarea animalelor, nu am găsit calea de a opri aceste practici crude care duc la suferință pentru păsări și la pierderi financiare pentru producători. Dar, această temă nici măcar nu ar trebui să fie despre legislație. Este pur și simplu o problemă de ordin moral și de adaptare la noile realități. Este de neconceput să discutăm despre tehnici de producere a cărnii sintetice sau de ameliorare a plantelor, dar să neglijăm constant acest aspect al sacrificiului inutil și barbar al puilor de o zi.
Trebuie să fie clar: crescătorii europeni de păsări sunt ultimii care și-ar dori această suferință în businessul lor. Ei caută în permanență soluții, dar nu le găsesc și atunci au nevoie de ajutor de la Comisia Europeană pentru a putea accede la cele mai noi tehnologii, astfel încât să nu mai ajungă în situația de a ucide anual sute de milioane de puiuți. Studiul metodelor alternative de determinare a sexului in ovo trebuie întețit și finanțat corespunzător din bani europeni. Implementarea pe scară largă a acestei tehnologii are și ea nevoie de subvenționare adecvată măcar câțiva ani. Buzunarul politicii agricole comune nu trebuie să fie singura soluție, iar finanțarea trebuie anunțată înaintea măsurilor legislative pentru predictibilitate. Altfel, riscăm să lovim iar un sector care oricum se confruntă cu mari dificultăți din pricina focarelor de gripă aviară și a cantităților mari de carne importate din țări terțe.”
