Directiva privind salariile minime adecvate a fost votată astăzi, în Comisia pentru Muncă, din Parlamentul European. Ce ne spune ea despre viitorul României, aflați într-un nou episod #EUestitu
Epopeea salariului minim european a început în 2016, de la constatarea că nivelul de viața în multe state europene se degrada constant. Salariul minim nu crescuse peste ani în același ritm cu celelalte salarii, numărul contractelor colective scădea, se adânceau decalajele, atât între țările UE, cât și în interiorul fiecărui stat. Pe scurt, Europa sărăcea. Și cei mai vulnerabili salariați europeni deveneau tot mai expuși riscurilor, mai discriminați, mai fără speranță. Era nevoie ca acești oameni să fie nu doar protejați, ci și ajutați de o legislație europeană corectă, funcțională, care să le ofere șanse reale la o viață decentă. A fost nevoie însă de 4 ani, câteva summituri și o pandemie ca acest plan să ia avânt.
În octombrie 2020, Comisia face propunerea pentru directiva salariului minim adecvat în UE. Raportul intră în parlament, e lucrat, amendat, votat în Comisia pentru muncă, negociat și renegociat timp 5 luni și 8 runde de trialog – între Parlament, Consiliul și Comisie – iar pe 7 iunie 2022 se ajunge la un acord provizoriu pe acest text atât de așteptat în unele părți ale Europei. „Ne-am ținut promisiunea”, ne spunea atunci Comisia, într-un tweet entuziast. Noile reguli privind salariile minime vor proteja demnitatea muncii și vor garanta dreptul la o plată adecvată.
Am să insist pe un cuvânt din acest text : „salariile”. Plural. Uniunea funcționează pe baza unui tratat care îi spune exact ce poate și ce nu poate să facă. Prin urmare, deși și-ar fi dorit, instituțiile europene nu au putut decide un singur salariu minim european, adică o suma valabilă pe întreg teritoriul UE. Asta nu intră în competența Uniunii. Așa că s-a făcut ce s-a putut face: s-a decis doar un cadru legal, un ghid, pe baza căruia fiecare stat membru în parte, în funcție de realitatea națională, să își poată stabili propriul salariu minim adecvat.
Deci, nu, din păcate, salariul minim din România nu va fi egal cu cel din Germania. Sau Luxembourg. Sau Austria. Ci guvernul nostru îl va calcula, în funcție de ceea ce îi permit condițiile și sistemul din România.
Dar acest calcul se va baza pe ceea ce scrie în directiva europeană și, în principiu, la un moment dat, aceasta schimbare se va face simțită.
Chiar și așa, însă, unele țări membre nu sunt foarte fericite cu această directivă. Pentru că sistemele sunt diferite în UE și nu peste tot exista un salariu minim național. În Cipru, de exemplu, el e stabilit de guvern separat, pe sectoare. În Danemarca, Italia, Austria, Finlanda, Suedia, salariile minime sunt fixate prin acorduri colective, iar guvernul nu se implică în ele. Adică, de data asta, avem o lege care vine, mai degrabă, în ajutorul României și al țărilor din Est, decât ca un avantaj pentru Vest.
Directiva privind salariul minim adecvat trasează câteva direcții.
Se cer condiții clare și transparente privind modalitatea prin care s-a făcut calculul pentru nivelul minim de salarizare. El va trebui adaptat mereu, conform acestei directive, astfel încât salariul minim să asigure un trai decent, în orice situație
Apoi, se încurajează creșterea numărului de contracte colective de muncă, până la cel puțin 80% din toate contractele încheiate pe teritoriul unui stat. Asta deoarece cu cât e mai mare numărul de contracte colective, cu atât mai mulți salariați sunt protejați și cu drepturile respectate.
Cine nu a atins procentul de 80% contracte colective – cum e România, de exemplu – trebuie să ia măsuri pentru a ajunge acolo. Legislația noastră spune că inițierea negocierii colective devine obligatorie în firmele care depășesc 21 de angajați. În alte țări, negocierile pot începe de la întreprinderi cu mai puțin de 10 angajați.
În plus, se va institui un sistem mai riguros de inspecții, controale și monitorizări, care să împiedice derapajele. De exemplu, subcontractările abuzive, în urma cărora muncitorilor să nu le fie asigurat salariul minim, sau exploatarea angajatului, activitățile fals independente, orele suplimentare neînregistrate și altele. O data pe an, țările UE trebuie să înștiințeze Comisia Europeană în privința celor mai recente modificări aduse salariului minim național. Iar acest salariu, potrivit directivei, trebuie actualizat cel puțin o dată la 2 ani. Astăzi, România îl ajustează anual.
Directiva oferă o listă de criterii pe baza cărora se va calcula salariul minim adecvat, dar statul poate adaugă și altele. Ca idee generală însă, suma finală ar trebui să aibă niște repere, dintre care statele pot alege:
– unele s-ar putea raporta în calcul la costul unui coș minim, la prețuri reale, adică ajustate cu inflația.
Coșul minim conține bunuri și servicii de bază: hrană, transport, sănătate, îmbrăcăminte, cheltuieli cu locuința și combustibilul, produse de igienă personală, vacanța.
– alte state ar putea decide ca nivelul salariului minim adecvat să fie stabilit pe baza indicatorilor folosiți pe plan internațional – 50% din salariul mediu brut și la 60% din salariul median brut.
Salariul mediu se obține din suma tuturor salariilor, împărțite la numărul de salariați.
Salariul median se calculează aranjând în ordine descrescătoare toate salariile din Romania, iar apoi se caută valoarea care se afla exact la mijloc.
Muncitorii sezonieri vor fi și ei protejați pe aceleași principii, în țara de destinație, dar trebuie să fie avizați, să-și ceară drepturile și să aibă grijă la contractele pe care le semnează.
Salariul minim variază dramatic pe teritoriul Uniunii Europene. Bunăstarea începe în Luxembourg, unde salariul minim e 2257 euro brut, și se oprește în Bulgaria, care e la 332 de euro. România e …aici
Potrivit datelor de la noi, cam o treime din totalul forței de muncă active este remunerată cu salariul minim. Valoarea lui brută este de 2550 lei, adică puțin peste 500 euro, cum a fost el majorat la 1 ianuarie anul acesta. Suma netă e 1524 de lei, grosso modo – 300 de euro. El a fost calculat, ne spune Ministerul Muncii, ținându-se cont de o rată a inflației de 5% – cum fusese ea prognozată de specialiști, înainte de războiul din Ucraina – de creșterea productivității muncii pe persoană pentru anul 2020 – 2,1% – de creșterea câștigului mediu brut și de o parte din creșterea economică prognozată.
Există însă și câteva excepții- în construcții, din 2018, și în sectorul agro-alimentar – de anul acesta – salariul minim a fost fixat la 3000 de lei, pentru a încuraja angajările. Măsura e valabilă până la sfârșitul lui 2028.
În rând cu noi, cu o salarizare minimă sub 1000 euro pe lună, mai sunt țările baltice, țările Est și Central europene, Portugalia, Malta și Grecia. Dar, potrivit Eurostat, România este țara care a înregistrat cea mai mare rata de creștere a salariului minim, în ultimii 12 ani: 12,3%.
Ministrul muncii, Marius Budăi, a spus așa: „Salariul minim stabilit pe baza acestei directive va depinde de salariul mediu sau median de la momentul intrării în vigoare a directivei europene. Dacă asta s-ar întâmpla azi, vedem că, potrivit INS, salariul mediu brut din martie era de 6400 de lei. 50% însemna 3200 de lei. După plata impozitului și a asigurărilor, creșterea ar fi de câteva sute de lei. Însă, cum spuneam, salariul minim european se va calcula luând ca reper salariul mediu brut valabil în momentul în care se va intra în vigoare directiva. Când? Țările UE au la dispoziție 2 ani să pună în aplicare directiva.
Fostul ministru Ghinea a avut grija ca, în PNRR, să treacă „maximum”. Deci, măsurile din directiva privind salariul minim de economie ar fi aplicate din 2024.
Dar, până atunci, mai e. Mai e nevoie de un vot în Plenul Parlamentului European, iar aici, cum știți, mai apar și surprize. Mă opresc aici, vă doresc o vacanța minunată și ne revedem în toamnă, cu un nou episod #EUeștitu.
