- pentru că adevăratul război a început cu mult înainte ca noi să ne dăm seama și, prin urmare, Rusia a avut timp să înregistreze, nestingherită, victorii;
- pentru că Europa și SUA sunt vulnerabile, în acest moment, din motive diferite (pandemie, proteste, leadership, prețuri la energie, criza importurilor, o tranziție dură, cu costuri economice și sociale, spre un nou tip de economie, schimbări de gardă și de politică externă etc.);
- pentru că UE nu reușește să vorbească pe o singură voce, în privința sancțiunilor ce ar trebui aplicate regimului Putin. Statele membre sunt în continuare divizate, în funcție de interese și geografie;
- pentru că inclusiv în interiorul unor state membre au apărut disensiuni, la nivelul clasei politice, privind poziționarea țării respective față de NATO și Rusia. Partizanii Moscovei au ieșit la iveală, și asta riscă să creeze suspiciuni pe termen lung, la nivel european;
- pentru că extremiștii susținuți de Rusia au prins elan în Europa, prin manipulare grosolană și incitare la revolte cu pretexte diverse. Calul troian al extremismului îi asigură dictatorului rus victoria pe care și-o dorea: apariția de fisuri în interiorul UE și în relația UE-NATO.
Poate, după ce se liniștesc apele, vom înțelege cu toții că principiul „Rusia e prea departe” e greșit și periculos, atunci când îți construiești politica externă. În Europa și în general.
Sursă foto: Getty Images