Se încarcă...
ActivitateaAGRIDiscursuri

Un vot negativ dat noii PAC ar duce la falimente ale fermierilor și ar fi un risc major la adresa siguranței alimentare a UE

Parlamentul European votează astăzi forma finală a noii Politici Agricole Comune (PAC). Documentul, așa cum a ieșit el din negocierile dintre instituțiile europene, e departe de a fi perfect, însă alternativa ar fi o catastrofă. Aripa verde a Parlamentului European profită de nemulțumirea multor eurodeputați, pentru a cere insistent un vot negativ dat PAC și, implicit, repornirea negocierilor de la zero, în scopul obținerii unui document și mai dur, și mai restrictiv pentru fermierii europeni.

La această variantă a PAC s-a ajuns după 3 ani de negocieri. Cui i-ar folosi, întreabă Carmen Avram, alți 2-3 ani de discuții, timp în care fermierii români și colegii lor europeni ar rămâne pradă haosului: fără subvenții, fără reguli clare, fără posibilitatea reală – ca și până acum, de altfel – de a-și face vocea auzită și luată în considerare? I-ar folosi asta Europei, europenilor, românilor? Cine ar mai produce hrană și cine poate garanta că o nouă Politică Agricolă Comună s-ar naște la timp pentru a garanta supraviețuirea sectorului agricol și asigurarea securității alimentare a Uniunii?

Eurodeputata Carmen Avram, membră a Comisiei pentru Agricultură, a subliniat în Plenul Parlamentului European, că reforma PAC, chiar și imperfectă, trebuie lăsată să-și producă efectele: „E clar că în Parlamentul European puțini sunt entuziaști, astăzi, pentru această nouă Politică Agricolă Comună. Unii, pentru că o consideră prea puțin „verde”, alții, pentru că anticipează provocările pe care le vor întâmpina milioane de fermieri și, implicit, sute de milioane de consumatori.

Dar, cred că după 3 ani în care practic le-am minimalizat vocea, am ajuns în momentul în care trebuie, în sfârșit, să acționăm ținând cont strict de nevoile fermierilor. Ambiții politice avem toți. Dar, astăzi ele trebuie să cadă pe locul 2. Responsabilitatea noastră e față de cetățean, deci de consumator, iar consumatorul va mânca ce va avea la dispoziție: dacă fermierul va supraviețui și va fi lăsat să producă hrana sănătoasă pe care i-o cerem, consumatorul va mânca hrană sănătoasă. Dar dacă fermierului îi punem bețe în roate, condamnându-l la faliment sau dispariție sau imposibilitatea de a produce, atunci consumatorul nu va mai mânca nimic. Sau, cel mult, hrană la standarde îndoielnice, din import.

Reforma pe care o votăm astăzi nu e o reformă oarecare. E reforma cu cea mai ambițioasă viziune de până acum, privind supraviețuirea noastră, oferind perspectiva unei hrane sănătoase și a unui mediu reechilibrat. Dar ea trebuie lăsată să producă efecte.

De ce am vrea s-o anulăm acum și să mergem spre măsuri extreme, în condițiile în care, există deja acest trend mondial de abandon al satelor și al fermelor și de dispariție a pământului agricol? Pierdem 7 milioane de hectare de teren arabil în fiecare an, o suprafață mai mare decât suprafața Austriei.

De ce am vrea să punem fermierii în situația de a nu mai avea predictibilitate, de a nu-și mai primi subvențiile, de a-și risca businessul, iar noi, securitatea alimentară?

De ce am vrea să irosim ultimii 3 ani de negocieri și să le adăugăm alți doi sau trei pentru noi negocieri? Va avea mediul înconjurător de câștigat? Va avea Green Deal de câștigat? Va avea vreunul dintre noi de câștigat?

Vă îndemn, deci, să votați noua Politică Agricolă Comună! Nu e cea mai bună, e departe de a fi perfectă, dar oferă predictibilitate, iar să ne întoarcem în 2018 ar fi de neiertat.”