Dacă lobby nu e, nimic nu e. La Bruxelles, lobby-ul e, se spune, a patra instituţie, după Comisie, Parlament şi Consiliu, deoarece poate influența decizii importante, care ne schimbă viața. Cine ştie să-l folosească, iese în câştig. Cine nu, pierde. Uneori catastrofal. România e -deseori- în tabăra pierzătorilor, pur şi simplu pentru că nu pare să-şi vadă interesele. Spre o astfel de situație ne îndreptăm chiar acum. E grav? Da. Iată de ce.
Bun găsit tuturor, sunt Carmen Avram și astăzi, la EU ești tu, vorbim despre lobby și cum funcționează el pentru a promova anumite interese, deseori în detrimentul altora. Studiu de caz – România versus cei care încearcă să interzică fermierilor noștri să mai exporte animale vii. Ceea ce ne-ar distruge unul dintre ultimele sectoare încă performante – zootehnia.
La Bruxelles, și nu numai, lobby-ul e o instituție în sine. Una perfect legală, care cheltuiește miliarde de euro pentru a influența decizii, și care, potrivit estimărilor, are aici o armată 25-30 de mii de oameni. Bruxelles este a doua capitală din lume, după Washington, ca număr de lobbiști, iar aceștia reprezintă țări, corporații, industrii, ONG-uri și o gamă largă de sectoare economice.
Pentru transparență, organizațiile de lobby sunt obligate să se înscrie într-un registru, iar întâlnirile pe care le au cu oficialii europeni trebuie anunțate și consemnate. Lobbiștii acreditați au acces liber în instituțiile europene, unde iau contact cu membri ai Comisiei sau ai Parlamentului European, încercând să-i convingă despre oportunitatea sau, dimpotrivă, inutilitatea unei măsuri europene.
Mai există însă și un alt tip de lobby, nu neapărat acreditat, nu neapărat foarte vizibil, dar la fel de insistent și de puternic. Nu știi întotdeauna pe cine reprezintă, dar poți să ghicești de partea cui e din înverșunarea cu care, înaintea unui vot sau a unei decizii, îți blochează emailul cu mesaje identice, în toate limbile europene. Iar apoi poți să afli pe cine a întâlnit și convins din luările de poziții.
Ei bine, acest lobby se face acum simțit pe un subiect extrem de spinos -și potențial păgubos- pentru România. În urmă cu câteva luni, în Parlamentul European, s-a înființat o comisie de ancheta privind transportul de animale vii în și în afara Uniunii Europene, comisie în care eu ocup poziția de coordonator din partea grupului S&D. Teoretic, scopul ei este de a investiga eficiența și aplicarea legii actuale, iar la final, membrii comisiei ar urma să vina cu recomandări pentru îmbunătățirea textului, astfel încât să fie respectată bunăstarea animalelor în timpul transportului. Capitol la care România stă foarte prost. Și nu ne-a ajutat deloc accidentul din 2019, din portul Midia, când s-au înecat 14.000 de oi, după scufundarea vasului în care erau încărcate.
Practic însă, din primele zile de viață ale acestei comisii, se încearcă schimbarea tonului și a scopului investigației, unii colegi insistând îndârjit și obsesiv ca, în raportul final, să nu vorbim despre recomandări, ci să se ceară, nici mai mult, nici mai puțin, decât interzicerea completă a exportului european de animale. Problemă majoră, mai ales pentru România, care este cel mai mare exportator de animale din Uniunea Europeană, spre țările din Orientul Mijlociu. În ultimii 7-8 ani, am avut exporturi de aproximativ 2 miliarde de euro. Eu mă opun interdicției, evident, explicând colegilor, sub diverse forme, că între a nu schimba nimic în materie de bunăstarea animalelor și interzicerea totală a exportului există o gamă foarte largă de măsuri care pot fi luate. De ce nu căutăm o cale de mijloc și mergem direct la extremă, anulând un sector întreg care creează locuri de muncă și aduce bani la buget? Înverșunarea însă e foarte mare.
Întrebarea firească e cine ar avea de câștigat dacă ar fi interzis transportul animalelor românești? Evident, concurența. Cum ar fi Turcia, de exemplu, care își dorește aceeași piață și e un jucător aprig. Recent, printr-o ciudată coincidență, turcii au refuzat să primească două vase cu bovine din Spania, pretinzând -fără dovezi, spun spaniolii- că animalele ar fi bolnave. Cutremurător, cele două nave, pline cu animale chinuite, au bântuit apoi mările timp 3 luni în căutarea unui alt cumpărător și, negăsind, s-au întors în Spania unde miile de vite extenuate au fost sacrificate, iar exportatorul a pierdut toți banii. Incidentul a pus benzină pe focul de la Bruxelles, întețind apelurile pentru interzicerea exportului de animale din Europa.
Al doilea jucător, este Australia, cel mai mare exportator de animale din lume, în special de vite și oi, exact ca România. Doar că spre deosebire de România, australienii încă n-au o piață masivă în Orientul Mijlociu și dacă ar intra acolo, și-ar putea dubla exportul și câștigul.
Ce pot face statele europene, în general, și România, în special, pentru a-și salva zootehnia și exporturile? Mai întâi, să învețe să-și trateze animalele cu respectul cuvenit. Pentru că acum, ceea ce se întâmplă uneori în timpul transportului poate fi definit printr-un cuvânt simplu -tortură. În al doilea rând, România trebuie să înceapă să înțeleagă ce este lobby-ul și cum să-l folosească înainte de izbucnirea unei campanii distructive pentru economia și imaginea ei. Asta, dacă ne mai interesează să fim cineva în Europa și în lume. Asta a fost pentru astăzi. Vă mulțumesc și ne revedem curând, cu un alt episod EU ești tu.
____________________________
Abonează-te la canalul meu: https://www.youtube.com/carmenavramoficial
Urmărește-mă pe Facebook: https://www.facebook.com/carmenavramoficial
Vizitează site-ul meu: https://carmenavram.ro/
