În ultimele zile, în plenul Parlamentului European, în mod surprinzător, au apărut tot mai multe voci care ar fi dorit respingerea propunerii Comisiei Europene din 2018 și, implicit, a votului dat în Comisia pentru Agricultură în 2019, privind noua Politică Agricolă Comună. Își doresc, se pare, ca negocierile să se reia de la zero, pe principiul a venit o „gardă” nouă la Parlamentul European, voința s-a schimbat, votul anterior nu contează.
Motivele invocate au fost numeroase: reforma nu e suficient de „verde”, flexibilitatea e mult prea mare și, prin urmare, dintr-o strategie comună, ajungem la 27 de strategii etc. Consider, însă, că după aproape 3 ani de negocieri, aceste argumente sunt inacceptabile. Fermierii chiar fac tot ce le stă în putință pentru a se adapta schimbării, a ține piept cerințelor de mediu și de a asigura securitatea alimentară pentru 450 de milioane de europeni, la prețuri accesibile tuturor.
Prin urmare, în această săptămână e rândul nostru să facem ceva pentru fermieri. Întârzierea noii reforme, s-ar adăuga la incertitudinile privind bugetul multianual, care n-a fost votat, la perioada de tranziție, care rămâne neclară și la modul în care vor fi alocați banii din Fondul de Redresare și Reziliență. Împreună, toate acestea dau lovituri dure sectorului agricol din UE și, implicit, din România.
Acest mesaj, totuși, nu este pentru fermieri. Ei știu ce au de făcut sau, oricum, pun atâta pasiune în munca lor, încât vor reuși să se adapteze rapid. Acest mesaj este pentru toți acei lideri români care iau decizii în numele fermierilor, fie ei mari sau mici: cartoful fierbinte e în curtea voastră! Dacă nu vă veți mișca repede, dacă nu veți înțelege ce ne pregătește viitorul, dacă nu veți întocmi rapid planurile strategice, dacă nu veți parcurge urgent reforma administrativă, veți „frige” și fermierii, și România. De ce?
1. Planurile Naționale Strategice:
– Ministerul Agriculturii (care e în mare întârziere deja) trebuie să întocmească rapid un „meniu” de posibile eco-scheme (obligatorii pentru stat, voluntare pentru fermieri), care să se adapteze specificului fiecărei ferme;
– Ministerul Agriculturii trebuie să înceapă urgent o campanie de promovare a eco-schemelor, astfel încât fermierii să fie la curent cu ele, să înceapă pregătirile pentru ele, să știe cum trebuie ceruți banii pentru ele și să ajute România să se înscrie în țintele stabilite de noua reformă;
– Ministerul Agriculturii trebuie să simplifice urgent birocrația din sector;
– Ministerul Agriculturii trebuie să înceapă o campanie de informare privind agricultura organică, astfel încât fermierii să înceapă tranziția ușor, iar consumatorii să fie avizați, pentru a exista cerere pe piață.
Dacă Ministerul Agriculturii va continua să rămână impasibil, așa cum a făcut în acest an, România va pierde foarte, foarte mulți bani.
2. Regulamentul privind Organizarea Comună a Pieței:
Autoritățile din România trebuie:
– Să facă orice e omenește posibil pentru ca în România să dispară dublul standard la alimente. Democrația ne spune că nu există cetățeni de mâna a doua, deci nu există niciun motiv pentru ca românii să consume același aliment ca alți europeni, dar cu ingrediente mai slabe calitativ;
– Să promoveze în rândul fermierilor români nevoia urgentă a asocierii în cadrul organizațiilor de producători. Doar așa agricultorii români vor putea căpăta putere de negociere în fața marilor retaileri (putere pe care n-au avut-o niciodată), își vor putea pune produsele pe rafturile supermarketurilor și vor putea face față viitoarelor turbulențe ale pieței;
– Să încurajeze rapid lanțul scurt de aprovizionare, să întărească rolul micului fermier și să garanteze în acest fel securitatea alimentară, mai ales în situații excepționale, precum cea pandemică.
Dacă autoritățile din România nu vor face acest lucru, în perspectiva schimbărilor care se anunță, am putea asista la diluarea tagmei fermierilor din România.
3. Regulamentul Orizontal:
Noul Regulament Orizontal, privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea noii Politici Agricole Comune, ar putea aduce cu sine penalizări (unde penalizări egal bani) dure pentru statele membre care nu își vor respecta angajamentele agricole: rapoarte anuale de monitorizare, corecții financiare la fiecare doi ani, controale pe teren efectuate de Comisia Europeană și o reformă a agențiilor de plată. Dacă Ministerul Agriculturii nu va trata cu seriozitate toate aceste lucruri:
– Fermierii vor pierde bani mulți în detrimentul statelor care se vor adapta noilor cerințe;
– România riscă să își diminueze periculos bugetul pentru agricultură;
– Reforma Politicii Agricole Comune din țară riscă să dea greș.
Fermierii știu clar că îi așteaptă vremuri grele. Singura lor baza este Guvernul României. Dacă Guvernul României dă greș, agricultura din România va da greș.
Să nu uităm, totuși, că fermierii sunt oameni care muncesc din greu, ore lungi în fiecare zi, sunt la mâna vremii și a vremurilor, se zbat să își vadă produsele românești în magazinele din România și pe mesele românilor, dar eșuează deseori, sunt asupriți de firmele de asigurări, sunt îngropați în cele mai mari dobânzi din Europa și au făcut eforturi crunte pentru a reduce uriașul decalaj față de omologii lor de peste granițe. Dacă și Guvernul îi va abandona, nu vor mai avea niciun motiv (în afara de dragostea pentru pământ) de a continua să producă.
Foto: Johny Goerend (Unsplash)