Noul Pact Ecologic va duce probabil schimbări comparabile cu cele produse de marile revoluții prin care a trecut omenirea, dar noi avem obligația să ne asigurăm că nu vor exista consecințe dramatice sociale, așa cum s-au mai întâlnit recent, în Europa. De exemplu, în România, înainte de aderare, printre condițiile impuse de Uniunea Europeană a fost și cea a închiderii minelor declarate neperformante. A urmat o tragedie de proporții! Sute de mii de oameni au intrat în șomaj, orașele au dat faliment și s-au transformat în ruine, în toată țara s-au înregistrat ani de zile tulburări sociale. Niciun program guvernamental nu a mai putut reparat dezastrul care a fost și uman și economic și ecologic. Chiar și azi, la 16 ani distanță, în acele zone, reconversia profesională e minimă iar sărăcia e maximă!
Prin urmare, solicit Comisiei să se asigure că viitorul mecanism pentru o tranziție echitabilă va suplimenta, nu va înlocui, programul de coeziune care trebuie continuat pentru că nu s-a încheiat. Solicit ca acest mecanism să fie aplicat chirurgical, exact acolo unde trebuie, să vină la pachet cu asistență tehnică și mai ales să nu adâncească decalajul care încă există între țările din Estul și din Vestul Europei.